vizigot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților.
2. Adj. Care aparține vizigoților (
1), privitor la vizigoți. – Din
lat. Visigothi, fr. Visigoths.vizigot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vizigót adj. m.,
s. m.,
pl. vizigóți; adj. f.,
s. f. vizigótă, pl. vizigótevizigot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților.
2. Adj. Care aparține vizigoților (
1), privitor la vizigoți. —
Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.