vizieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea de dinainte, mobilă, a coifului, care putea fi coborâtă ca să acopere obrazul și să-i ferească de lovituri. ♦ Cozoroc.
2. Vizetă, vizor. [
Pr.:
-zi-e-] – Din
fr. visière.vizieră (Dicționar de neologisme, 1986)VIZIÉRĂ s.f. 1. Partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc.
2. Vizetă. [Pron.
-zi-e-. / < fr.
visière, cf. it.
visiera].
vizieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIZIÉRĂ s. f. 1. partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc. 2. vizetă. 3. (geol.) firidă îngustă, curbată ca o vizieră (1), ce se formează prin dizolvare în calcare, pe faleză, în zona intertropicală. (< fr.
visière)
vizieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viziéră (-zi-e-) s. f.,
g.-d. art. viziérei; pl. viziérevizieră (Dicționaru limbii românești, 1939)*viziéră f., pl.
e (fr.
visière, d.
vis, față). Cozoroc.
vizieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vizieră f. cozoroc (= fr.
visière).
vizieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIZIÉRĂ, viziere, s. f. 1. Partea mobilă a coifului, care apără fața cavalerului în timpul luptei. ♦ Cozoroc.
2. Vizetă, vizor. [
Pr.: -
zi-e-] — Din
fr. visière.