vizibil - explicat in DEX

vizibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIZÍBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic) ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.

vizibil (Dicționar de neologisme, 1986)
VIZÍBIL, -Ă adj. Care se vede, se poate vedea. ♦ (Fiz.) Spectru vizibil = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc; spectru de lumină care se vede cu ochiul liber. ♦ (Fig.) Vădit, clar, evident; incontestabil. [Cf. fr. visible, lat. visibilis].

vizibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIZÍBIL, -Ă adj. 1. care se vede, care poate fi văzut. ♦ (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc. 2. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil. (< fr. visible, lat. visibilis)

vizibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vizíbil adj. m., pl. vizíbili; f. vizíbilă, pl. vizíbile

vizibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vizíbil, -ă adj. (lat. visibilis, d. vidére, visum, a vedea). Care se poate vedea: o stea vizibilă cu ochiĭ liberĭ. Care se poate arăta cînd te ducĭ în vizită: boĭeru nu e vizibil azĭ. Fig. Evident, manifest: șarlatanie vizibilă. Adv. Vizibil emoționat.

vizibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vizibil a. 1. care se poate vedea; 2. fig. evident.

vizibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIZÍBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic). ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. — Din fr. visible, lat. visibilis.