viza - explicat in DEX

viza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIZÁ², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

viza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

viza (Dicționar de neologisme, 1986)
VIZÁ¹ vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

viza (Dicționar de neologisme, 1986)
VIZÁ² vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

viza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

viza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vizeáză

viza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. — Din fr. viser.

viza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIZÁ², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.— Din fr. viser.