vivisecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIVISÉCȚIE, vivisecții, s. f. Disecare a unui animal viu (pentru a studia un fenomen fiziologic). [
Var.:
vivisecțiúne s. f.] – Din
fr. vivisection.vivisecție (Dicționar de neologisme, 1986)VIVISÉCȚIE s.f. Disecție, operație, experiență făcută pe un animal viu în scopuri științifice. [Gen.
-iei, var.
vivisecțiune s.f. / fr.
vivisection, cf. lat.
vivus – viu,
sectio – tăiere].
vivisecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIVISÉCȚIE s. f. disecție, experiență pe un animal viu în scopuri științifice. (< fr.
vivisection)
vivisecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vivisécție (-ți-e) s. f.,
art. vivisécția (-ți-a), g.-d. art. vivisécției; pl. vivisécții, art. vivisécțiile (-ți-i-)vivisecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIVISÉCȚIE, vivisecții, s. f. Disecare a unui animal viu (pentru a studia un fenomen fiziologic). [
Var.:
vivisecțiúne s. f.] — Din
fr. vivisection.