vivisecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIVISECȚIÚNE s. f. v. vivisecție.vivisecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)VIVISECȚIÚNE s.f. v.
vivisecție.
vivisecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*vivisecțiúne f. (d. lat
vivus, viŭ, și
secțiune, tăĭere). Disecarea animalelor viĭ p. studiu unor fenomene fiziologice:
omuluĭ civilizat îĭ repugnă vivisecțiunea.vivisecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vivisecțiune f. disecarea animalelor vii spre a face experiențe științifice.
vivisecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIVISECȚIÚNE s. f. v. vivisecție.