vivipar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIVIPÁR, -Ă, vivipari, -e, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care dă naștere la pui vii (complet dezvoltați în organismul matern). ♦ (Despre plante) Care se înmulțește prin muguri desprinși de pe planta-mamă. – Din
fr. vivipare, lat. viviparus.vivipar (Dicționar de neologisme, 1986)VIVIPÁR, -Ă adj. (
Despre animale) Care naște pui vii. ♦ (
Despre unele plante) Ale căror organe de înmulțire sunt înlocuite prin muguri care se pot detașa de planta-mamă, dând naștere la plante noi. [< fr.
vivipare, cf. lat.
viviparus <
vivus – viu,
parere – a naște].
vivipar (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIVIPÁR, -Ă adj. 1. (despre animale) care naște pui vii. 2. (despre plante) care se reproduce pe cale vegetativă, prin bulbili, care germinează în inflorescență. (< fr.
vivipare, lat.
viviparus)
vivipar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vivipár adj. m.,
pl. vivipári; f. vivipáră, pl. vivipárevivipar (Dicționaru limbii românești, 1939)*vivipár, -ă adj. (lat.
viviparus, d.
vívus, viŭ, și
párere, a naște. V.
ovipar, acoper [!]). Care naște puĭ viĭ (ca mamiferele) în opoz. cu
ovipar, care face oŭă (ca păsările). S. n., pl.
e. Animal vivipar.
vivipar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vivipar a. și n. se zice de animalele cari nasc pui cu totul vii.
vivipar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIVIPÁR, -Ă, vivipari, -e, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care dă naștere la pui vii (complet dezvoltați în organismul matern). ♦ (Despre plante) Care se înmulțește prin muguri desprinși de pe planta-mamă. — Din
fr. vivipare, lat. viviparus.