vivant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIVÁNT, -Ă, vivanți, -te, adj. (Rar) Viu, animat. – Din
fr. vivant.vivant (Dicționar de neologisme, 1986)VIVÁNT, -Ă adj. (
Rar) Viu, animat. ◊
Tablou vivant = scenă reprezentând un grup de persoane care stau într-o anumită poziție și atitudine pentru a sublinia o semnificație specială. [< fr.
vivant].
vivant (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIVÁNT, -Ă adj. viu, animat. ♦ tablou ~ = scenă reprezentând un grup de persoane care stau într-o anumită poziție și atitudine pentru a sublinia o semnificație specială. (< lat., fr.
vivant)
vivant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vivánt (rar)
adj. m.,
pl. vivánți; f. vivántă, pl. vivántevivant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIVÁNT, -Ă, vivanți, -te, adj. (Rar) Viu, animat. — Din
fr. vivant.