vivacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIVACITÁTE s. f. Vioiciune, sprinteneală (în mișcări, în comportări, în reacții). – Din
fr. vivacité, lat. vivacitas, -atis.vivacitate (Dicționar de neologisme, 1986)VIVACITÁTE s.f. 1. Vioiciune, agerime.
2. (
Rar) Violență, impulsivitate.
3. (
Fiz.) Cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp, de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală.
4. Strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. [Cf. fr.
vivacité, lat.
vivacitas].
vivacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIVACITÁTE s. f. 1. vioiciune, agerime. 2. promptitudine. 3. (fiz.) cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. 4. strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. (< fr.
vivacité, lat.
vivacitas)
vivacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vivacitáte s. f.,
g.-d. art. vivacitắțiivivacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*vivacitáte f. (lat.
vivácitas, -átis). Calitatea de a fi vivace, vioicĭune.
vivacitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vivacitate f. vioiciune.
vivacitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIVACITÁTE s. f. Vioiciune, sprinteneală (în mișcări, în comportări, în reacții). — Din
fr. vivacité, lat. vivacitas, -atis.