vivace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIVÁCE adj. invar. 1. (
Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viață. ♦ (Adverbial, în legătură cu modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu vioiciune, într-un ritm viu, energic.
2. (Despre plante) A cărei viață și vegetație durează mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare; peren. – Din
it.,
fr. vivace.vivace (Dicționar de neologisme, 1986)VIVÁCE adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Repede, cu multă vioiciune, agerime. [< it.
vivace].
vivace (Dicționar de neologisme, 1986)VIVÁCE adj. invar. 1. Vioi, ager, plin de viață.
2. (
Despre plante) Care durează mai mulți ani; peren. [< fr., it.
vivace < lat.
vivax].
vivace (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIVÁCE I.
adj. inv. 1. vioi, ager, plin de viață. 2. peren (1). II. adv. (muz.) foarte repede, între allegro și presto; vivo. (< it., fr.
vivace)
vivace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viváce adj. invar.,
adv.vivace (Dicționaru limbii românești, 1939)*viváce f. (lat.
vivax, -ácis). Organizat așa în cît [!] să trăĭască mult:
Animal vivace. Fig. Vioĭ:
copil vivace. Rezistent, greŭ de stîrpit:
prejudiciŭ vivace. Plante vivace, acelea care trăĭesc maĭ mulțĭ anĭ și rodesc de maĭ multe orĭ. Adv. Cu vioicĭune.
vivace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vivace a.
1. organizat pentru a trăi mult timp:
animat vivace; 2. fig. anevoie de stârpit:
prejudiciile sunt vivaci; 3. Bot. care ține peste doi ani și rodește de mai multe ori:
plantă vivace.vivace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIVÁCE adj. invar. 1. (
Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viață. ♦ (Adverbial, în legătură cu modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu vioiciune, într-un ritm viu, energic.
2. (Despre plante) A cărei viață și vegetație durează mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare; peren. — Din
it.,
fr. vivace.