vitupera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITUPERÁ, vituperez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din
fr. vitupérer, lat. vituperare.vitupera (Dicționar de neologisme, 1986)VITUPERÁ vb. I. tr. (
Liv.) A defăima, a blama, a denigra. [< fr.
vitupérer, cf. lat.
vituperare].
vitupera (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITUPERÁ vb. tr. a defăima, a blama, a denigra. (< fr.
vitupérer, lat.
vituperare)
vitupera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vituperá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
vitupereázăvitupera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITUPERÁ, vituperez,
vb. I.
Tranz. (
Livr.) A blama, a defăima, a denigra. — Din
fr. vituperer, lat. vituperare.