vitrit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact.
2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din
germ. Vitrit.vitrit (Dicționar de neologisme, 1986)VITRÍT s.n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact.
2. Material izolant constituit dintr-o sticlă cu mangan. [< germ.
Vitrit].
vitrit (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITRÍT s. n. 1. component macroscopic principal al cărbunilor, negru, lucios și compact; vitren. 2. material sticlos, izolant între soclul becurilor electrice și capsă. (< germ.
Vitrit)
vitrit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitrít (vi-trit) s. n.vitrit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact.
2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. — Din
germ. Vitrit.