vitellus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din
fr.,
lat. vitellus.vitellus (Dicționar de neologisme, 1986)VITÉLLUS s.n. v.
vitelus.
vitellus (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITÉLLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat.
vitellus)
vitellus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitéllus (
lat.)
s. n.vitellus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITÉLLUS s. n. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta. — Din
fr.,
lat. vitellus.