vitalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITALITÁTE, vitalități, s. f. Caracterul a ceea ce este viu; putere de viață, vigoare vitală; energie, forță, dinamism. – Din
fr. vitalité, lat. vitalitas, -atis.vitalitate (Dicționar de neologisme, 1986)VITALITÁTE s.f. Putere vitală; vigoare, tărie. [Cf. fr.
vitalité, lat.
vitalitas].
vitalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITALITÁTE s. f. 1. putere vitală, energie, vigoare a unui om sau a unui lucru. 2. aptitudine de a trăi, de a dura mult timp. (< fr.
vitalité, lat.
vitalitas)
vitalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitalitáte s. f.,
g.-d. art. vitalitắțiivitalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*vitalitáte f. (mlat.
vitalitas, -átis). Caracteru de a fi vital. Puterea de vĭață:
vitalitatea unuĭ popor.vitalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vitalitate f.
1. ceea ce constitue vieața;
2. putere de vieață:
vitalitatea unui popor.vitalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este viu; intensitate a proceselor de viață; putere de viață, vigoare vitală; energie, forță, dinamism. — Din
fr. vitalité, lat. vitalitas, -atis.