vitalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITALÍSM s. n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât și spiritualismului, care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unui principiu imaterial și incognoscibil, căruia îi sub subordonate toate procesele
fizico-chimice. – Din
fr. vitalisme.vitalism (Dicționar de neologisme, 1986)VITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care explică procesele biologice prin prezența în organismele vii a unei „forțe vitale” speciale, incognoscibile și imateriale. [< fr.
vitalisme].
vitalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITALÍSM s. n. concepție idealistă despre natura vieții, care explică fenomenele acesteia prin prezența în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forță vitală, entelehie, suflet etc.). (< fr.
vitalisme)
vitalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitalísm s. n.vitalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITALÍSM s. n. Doctrină inspirată de Aristotel, potrivit căreia fenomenul vieții nu poate fi explicat exclusiv în termeni materiali, acesta putând fi datorat prezenței în organismele vii a ceva imaterial. — Din
fr. vitalisme.