vital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VITÁL, -Ă, vitali, -e, adj. 1. Care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; de viață, al vieții.
2. Foarte important, fundamental, esențial, de bază; indispensabil. – Din
fr. vital, lat. vitalis.vital (Dicționar de neologisme, 1986)VITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la viață; al vieții, necesar întreținerii vieții.
2. Principal, esențial, fundamental; indispensabil. [Cf. fr.
vital, lat.
vitalis]..
vital (Marele dicționar de neologisme, 2000)VITÁL, -Ă adj. 1. referitor la viață; necesar întreținerii vieții. 2. principal, esențial, fundamental; indispensabil. (< fr.
vital, lat.
vitalis)
vital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vitál adj. m.,
pl. vitáli; f. vitálă, pl. vitálevital (Dicționaru limbii românești, 1939)*vitál, -ă adj. (lat.
vitalis, d.
vita, vĭață). De vĭață, al vĭețiĭ, de care atîrnă vĭața:
funcțiunĭ vitale. Fig. Important, esențial, absolut necesar acțiuniĭ saŭ conservăriĭ:
forțele vitale ale uneĭ țărĭ.vital (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vital a.
1. ce ține de vieață, ce servă la conservarea vieții:
forță vitală; 2. fig. foarte important, care atinge interesele cele mai grave:
e o chestiune vitală.vital (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VITÁL, -Ă, vitali, -e, adj. 1. Care aparține vieții, care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; de viață, al vieții.
2. Foarte important, fundamental, esențial, de bază; indispensabil. — Din
fr. vital, lat. vitalis.