viscoleală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VISCOLEÁLĂ,viscoleli, s. f. Faptul de a viscoli; viscolire. – Viscoli + suf. -eală.
viscoleală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viscoleálă s. f., g.-d. art. viscolélii; pl. viscoléli
viscoleală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VISCOLEÁLĂ,viscoleli, s. f. Faptul de a viscoli, viscolire. — Viscoli + suf. -eală.