vinărici - explicat in DEX

vinărici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

vinărici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vinăríci¹ (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinăríci

vinărici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vinăríci² (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

vinărici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. — Vin + suf. -ărici.

vinăricĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.