vinuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VINULÉȚ,vinulețe, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uleț.
vinuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vinuléț s. n., pl. vinulețe
vinuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VINULÉȚ,vinulețe, s. n. (Pop.) Vinișor. — Vin + suf. -uleț.