vinuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VINÚȚ,vinuțuri, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uț.
vinuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vinúț (pop.) s. n., pl. vinuțe
vinuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VINÚȚ,vinuțe, s. n. (Pop.) Vinișor. [Pl. și: vinuțuri] — Vin + suf. -uț.