vintir - explicat in DEX

vintir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter.

vintir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).

vintir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter.

vintir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vintír s. n., pl. vintíre

vintir (Dicționaru limbii românești, 1939)
vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.