vinariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINÁRIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi
(Asperula odorata). –
Vin +
suf. -ariță.