viforniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIFÓRNIȚĂ, vifornițe, s. f. (
Pop.) Vifor, furtună, vijelie, viscol. –
Vifor +
suf. -niță.viforniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vifórniță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. vifórniței; pl. vifórnițeviforniță (Dicționaru limbii românești, 1939)vifórniță f., pl.
e (d.
vifor).
Fam. Mare vifor. – În nord pop.
givorniță.viforniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viforniță f. Mold. vifor mare.
viforniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIFÓRNIȚĂ, vifornițe, s. f. (
Pop.) Vifor, furtună, vijelie, viscol. —
Vifor +
suf. -
niță.