vietate - explicat in DEX

vietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIETÁTE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. [Pr.: vi-e-] – Viu + suf. -ătate.

vietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vietáte (vi-e-) s. f., g.-d. art. vietắții; pl. vietắți

vietate (Dicționaru limbii românești, 1939)
vietáte f. (d. viŭ. Cp. cu jivină). Ființă, animal, gînganie: toate vietățile pămîntuluĭ, o vietate cĭudată. V. țipenie.

vietate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vietate f. ființă vie: s’a adunat toate vietățile CR. [Tras din viu].

vietate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIETÁTE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. [Pr.: vi-e-] — Viu + suf -ătate.