viespărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIESPĂRÍE, viespării, s. f. Mulțime de viespi; cuib de viespi. –
Viespe +
suf. -ărie.viespărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viespăríe s. f.,
art. viespăría, g.-d. art. viespăríei; pl. viespăríi, art. viespăríileviespărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIESPĂRÍE, viespării, s. f. Mulțime de viespi; cuib de viespi. —
Viespe +
suf. -
ărie.