viersuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIERSUÍRE,viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui.
viersuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viersuíre s. f., g.-d. art. viersuírii; pl. viersuíri
viersuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIERSUÍRE,viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. — V. viersui.