viersui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. –
Viers +
suf. -ui.viersui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viersuí (a ~) (a cânta) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. viersuiésc, imperf. 3
sg. viersuiá; conj. prez. 3
să viersuiáscăviersui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. —
Viers +
suf. -
ui.