viermăraie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIERMĂRÁIE s. f. Viermărie. – Vierme + suf. -ăraie.
viermăraie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viermăráie(vier-) s. f., art. viermăráia, g.-d. art. viermăráiei
viermăraie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIERMĂRÁIE s. f. Viermărie. — Vierme + suf. -ăraie.