viermuș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIERMÚȘ,viermuși, s. m. (Rar) Viermușor. – Vierme + suf. -uș.
viermuș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viermúș (rar) (vier-) s. m., pl. viermúși
viermuș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIERMÚȘ,viermuși, s. m. (Rar) Viermușor. – Vierme + suf. -uș.