viermuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIERMULÉȚ,viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.
viermuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) viermuléț(vier-) s. m., pl. viermuléți
viermuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIERMULÉȚ,viermuleți, s. m. Viermușor. – Vierme + suf. -uleț.