viermui - explicat in DEX

viermui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIERMUÍ, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.

viermui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viermuí (a ~) (vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiéște, imperf. 3 sg. viermuiá; conj. prez. 3 să viermuiáscă

viermui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIERMUÍ, pers. 3 viermuiește, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. — Vierme + suf. -ui.

viermuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viermuì v. a furnica (și fig.).