viermăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIÉRMĂT s. n. (
Reg.) Viermărie. ♦
Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. –
Vierme +
suf. -et.viermăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viérmăt (
reg.)
(vier-) s. n.viermăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIÉRMĂT s. n. (
Reg.) Viermărie. ♦
Fig. Mulțime de oameni care merg de colo până colo. —
Vierme +
suf. -
et.