videofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIDEOFONÍE, s. f. Termen folosit pentru transmisia simultană a imaginii și a sunetului. [
Pr.:
-de-o-] – Din
engl. videophony, fr. vidéophonie.videofonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIDEOFONÍE s. f. tehnică ce permite a înregistra imaginea și sunetul pe un suport magnetic cu ajutorul unei camere de televiziune și a unui magnetoscop și a reda această înregistrare pe un ecran de televiziune: video
2 (II). (< engl.
videophony, fr.
vidéophonie)
videofonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIDEOFONÍE s. f. Termen folosit pentru transmisia simultană a imaginii și a sunetului. [
Pr.: -
de-o-] — Din
engl. videophony, fr. vidéophonie.