video (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍDEO-1, Element de compunere care înseamnă „imagine”. [
Pr.:
-de-o] – Din
fr. video-.video (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIDEO2 adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [
Pr.:
-de-o] – Din
fr. vidéo, engl. video.video (Dicționar de neologisme, 1986)VIDEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”; „care reproduce, redă imaginea sau o înregistrează”. [Pron.
-de-o-. / < fr., it.
video-, cf. lat.
video].
video (Dicționar de neologisme, 1986)VÍDEO adj. invar. În legătură cu sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pron.
-de-o. / < fr., it.
video, cf. lat.
video <
videre – a vedea].
video (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIDEO1- elem. „vedere, vizual”. (< fr.
vidéo-, engl.
video-, cf.
lat. video, -ere, a vedea)
video (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÍDEO2 I.
adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr.
vidéo, engl.
video)
video (Dicționar de argou al limbii române, 2007)video I. s. n. pl. videouri 1. video-casetofon.
2. sistem de transmitere vizuală.
3. vizionare de casete video.
4. (
rar) videocasetă.
II. adj. referitor la sistemele de transmitere vizuală.
video (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vídeo1 (-de-o) adj. invar.video (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*vídeo2 (-de-o) s. n.,
art. vídeoul; pl. vídeourivideo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍDEO1, Element de compunere care înseamnă „imagine”. [
Pr.: -
de-o] — Din
fr. video-.