victorios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut.
Aer victorios. [
Pr.:
-ri-os] – Din
lat. victoriosus, fr. victorieux.victorios (Dicționar de neologisme, 1986)VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor. [Pron.
-ri-os. / < lat.
victoriosus, cf. fr.
victorieux].
victorios (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr.
victorieux, lat.
victoriosus)
victorios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)victoriós (-ri-os) adj. m.,
pl. victorióși; f. victorioásă, pl. victorioásevictorios (Dicționaru limbii românești, 1939)*victoriós, -oásă adj. (lat.
victoriosus). Biruitor, învingător, triunfător [!]:
general victorios, trupe victorioase. Adv.
A înainta victorios.victorios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)victorios a.
1. care a repurtat o victorie;
2. care a învins definitiv pe inamici;
3. fig.
argument victorios.victorios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. Care exprimă mândria succesului obținut.
Aer victorios. [
Pr.: -
ri-os] —
Din lat. victoriosus, fr. victorieux.