vicontesă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICONTÉSĂ, vicontese, s. f. Soție sau fiică a unui viconte. – Din
fr. vicomtesse.vicontesă (Dicționar de neologisme, 1986)VICONTÉSĂ s.f. Soție sau fiică a unui viconte. [Cf. fr.
vicomtesse].
vicontesă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICONTÉSĂ s. f. soție sau fiică a unui viconte. (< fr.
vicomtesse)
vicontesă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicontésă s. f.,
g.-d. art. vicontései; pl. vicontésevicontesă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICONTÉSĂ, vicontese, s. f. Soție sau fiică a unui viconte. — Din
fr. vicomtesse.