viconte - explicat in DEX

viconte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.

viconte (Dicționar de neologisme, 1986)
VICÓNTE s.m. (În unele țări din Apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].

viconte (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VICÓNTE s. m. titlu de noblețe ereditar, între baron și conte. (< fr. vicomte)

viconte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vicónte s. m., pl. vicónți

viconte (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vicónte m. (fr. vicomte, d. mlat. vicecomes, -cómitis, adică viceconte, it. visconte). Nobil între baron și conte. – Fem. -tésă.

viconte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. — Din fr. vicomte.