vicleșug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din
magh. hitlenség.vicleșug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicleșúg (vi-cle-) s. n.,
pl. vicleșúgurivicleșug (Dicționaru limbii românești, 1939)vicleșúg n., pl.
urĭ (ung.
hitlenség). Viclenie. – Vechĭ
hicl-, hitl-, și
-nșig, -nșug.vicleșug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vicleșug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG, perfidie].
vicleșug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, șiretlic. — Din
magh. hitlenség.