vicleni - explicat in DEX

vicleni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.

vicleni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viclení (a ~) (înv., pop.) (vi-cle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vicle­nésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 să vicleneáscă

vicleni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. — Din viclean.

viclenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viclenì v. a trăda: te vinde și te viclenește NEGR.