vicleim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din
sl. Vitleemŭ.vicleim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ,
cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric
înv., interzis de Alexandru Șuțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în șilele noastre.
Cf. Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 188.
vicleim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicleím (vi-cle-) s. n.,
pl. vicleímurivicleim (Dicționaru limbii românești, 1939)*vicleím n., pl.
e și
urĭ (din
Vitleim, forma ngr. îld.
Betleem).
Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ.
Fig. Spectacul ridicul.
vicleim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vicleim n.
1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului;
2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului
Vitleim sau
Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold.
irod)].
vicleim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Vicleim n. numele popular al Betleemului.
vicleim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. — Din
sl. Vitleemŭ.