viclean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat)
1. Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); fățarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț.
2. (
Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain.
3. (
Înv.) Care își calcă credința sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învățăturile religiei creștine; păgân. ♦ (Substantivat,
m.) Duh necurat, drac. [
Var.: (
înv.)
hicleán, -ă adj.] – Din
magh. hitlen.