vicisitudine - explicat in DEX

vicisitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. (Livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.

vicisitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
VICISITÚDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferință. [Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă].

vicisitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VICISITÚDINE s. f. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferință. (< fr. vicisitude, lat. vicissitudo)

vicisitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vicisitúdine s. f., g.-d. art. vicisitúdinii; pl. vici­sitúdini

vicisitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vicisitúdine f. (lat. vicissitúdo, -údinis). Schimbare de lucrurĭ, de soartă, de împrejurărĭ, peripeție: vicisitudinile vĭețiĭ, soarteĭ.

vicisitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vicisitudine f. 1. schimbarea lucrurilor cari se succed: vicisitudinea anotimpurilor; 2. nestatornicia, schimbarea lucrurilor omenești: vicisitudinile soartei; 3. variațiune.

vicisitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. — Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.