vicios - explicat in DEX

vicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare, etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os. – Var.: (înv.) vițiós, -oásă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

vicios (Dicționar de neologisme, 1986)
VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Defectuos. ◊ (Log.) Cerc vicios = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ♦ (Fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greșit, defectuos. [Pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus].

vicios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. defectuos. ♦ (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată. ◊ (fig.) depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziții etc.) cu vicii de formă sau de fond. (< fr. vicieux, it. vitioso)

vicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viciós (-ci-os) adj. m., pl. vicióși; f. vicioásă, pl. vicioáse

vicios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*viciós, V. vițios.

vicios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os. — Var.: (înv.) vițiós, -oásă adj.] — Din fr. vicieux, it. vizioso.