viciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de
a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [
Pr.:
-ci-e-] –
V. vicia.viciere (Dicționar de neologisme, 1986)VICIÉRE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron.
-ci-e-. <
vicia].
viciere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viciére (-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. viciérii; pl. viciériviciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICIÉRE, vicieri, s. f. Acțiunea de
a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [
Pr.: -
ci-e-] —
V. vicia.