viager - explicat in DEX

viager (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor. [Pr.: vi-a-. – Var.: viajér, -ă adj.] – Din fr. viager.

viager (Dicționar de neologisme, 1986)
VIAGÉR, -Ă adj. Care durează tot timpul vieții. [Pron. vi-a-, var. viajer, -ă adj. / < fr. viager < v.fr. viage – cursul vieții].

viager (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIAGÉR, -Ă adj. (despre drepturi, rente, pensii) de care se bucură cineva tot timpul vieții. (< fr. viager)

viager (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viagér (vi-a-) adj. m., pl. viagéri; f. viagéră, pl. viagére

viager (Dicționaru limbii românești, 1939)
*viagér, -ă adj. (fr. viager, d. vfr. viage, drumu vĭețiĭ, var. din voyage, călătorie). Pe vĭață, care ține toată vĭața (vorbind de rente, pensiunĭ saŭ alte foloase): pensiune viageră. Adv. A plăti viager.

viager (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viager a. pe vieață, care durează cât trăește cineva: pensiune viageră, rentă viageră.

viager (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIAGÉR, -Ă, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucură cineva toată viața, dar care nu este transmisibil urmașilor. [Pr.: vi-a-. — Var.: viajér, -ă adj.] — Din fr. viager.