viaduct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIADÚCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [
Pr.:
vi-a-] – Din
fr. viaduc, germ. Viadukt.viaduct (Dicționar de neologisme, 1986)VIADÚCT s.n. Construcție din piatră sau din beton armat care susține o cale ferată, o șosea etc. și care traversează o vale la mare înălțime. [Pron.
vi-a-, pl.
-te, -turi. / < fr.
viaduc, germ.
Viadukt < lat.
via – cale,
ducere – a duce].
viaduct (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIADÚCT s. n. construcție ca un pod care susține o cale ferată, o șosea etc., traversând o vale la mare înălțime. (< fr.
viaduc, germ.
Viadukt)
viaduct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viadúct (vi-a-) s. n.,
pl. viadúcteviaduct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viaduct n. pod cu arcuri construit peste o vale sau un râu pentru trecerea căii ferate.
viaduct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIADÚCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [
Pr.:
vi-a-] — Din
fr. viaduc, germ. Viadukt.