veșnicie - explicat in DEX

veșnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie.

veșnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veșnicíe s. f., art. veșnicía, g.-d. art. veșnicíei; pl. veșnicíi, art. veșnicíile

veșnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
veșnicíe f. (d. veșnic). Eternitate, calitatea de a fi veșnic: veșnicia lumiĭ. Fam. Mult timp: e o veșnicie de cînd nu te-am văzut ! V. vecie.

veșnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] — Veșnic + suf. -ie.