veșnic - explicat in DEX

veșnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.

veșnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
véșnic adj. m., pl. véșnici; f. véșnică, pl. véșnice

veșnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
véșnic, -ă adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu -nic, de unde s´a făcut vecĭnic, formă veche, azĭ veșnic; bg. vĭečen, rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pașnic). Etern: vĭața viitoare e veșnică. Perpetuŭ, de vecĭ: proprietate veșnică. (V. uric 1). Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune care li se cîntă morților. Fam. Iron. A cînta cuĭva veșnica pomenire, a-ĭ prezice sfîrșitu: opozițiunea cîntă guvernuluĭ veșnica pomenire. Adv. Aicĭ veșnic bate vîntu.

veșnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veșnic v. V. vecinic.

veșnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic,-ă adj.] — Din sl. vĕčinŭ.