vestibul - explicat in DEX

vestibul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. (Livr.) Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul. – Pl. și: vestibule] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

vestibul (Dicționar de neologisme, 1986)
VESTIBÚL s.n. 1. (Ant.) Curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. Încăpere prin care se trece pentru a intra într-un edificiu, într-o casă; hol, antreu. 3. (Anat.) Spațiu sau cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ♦ Prima cavitate a urechii interne. [Pl. -luri, -le. / < fr. vestibule, cf. lat. vestibulum].

vestibul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)

vestibul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vestibúl¹ (încăpere) s. n., pl. vestibúluri

vestibul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vestíbul² (cavitate a urechii) s. n., pl. vestíbule

vestibul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vestíbul n., pl. e (lat. vestibulum). Tindă, anticameră, cameră de la intrare. – Fals vestibúl (după fr.).

vestibul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vestibul n. cameră de intrare într’un edificiu, într’un apartament.

vestibul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VESTIBÚL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul] — Din fr. vestibule, lat. vestibulum.