vestiar - explicat in DEX

vestiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VESTIÁR, vestiare, s. n. Garderobă (într-o clădire publică). ♦ Mică încăpere la intrarea într-o locuință, unde se lasă paltoanele, pălăriile etc. ♦ Încăpere într-un spital sau într-o întreprindere unde se lasă hainele în păstrare sau se îmbracă echipamentele de protecție. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. vestiaire.

vestiar (Dicționar de neologisme, 1986)
VESTIÁR s.n. 1. Garderobă. 2. Încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -ruri. / cf. fr. vestiaire].

vestiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VESTIÁR s. n. 1. garderobă. 2. încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. ◊ încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele, îmbrăcându-se echipamentul respectiv. (< fr. vestiaire)

vestiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vestiár (garderobă) (-ti-ar) s. n., pl. vestiáre

vestiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vestiár n., pl. e (lat. vestiarium, dulap orĭ ladă de haĭne. V. vistiar). Odăiță saŭ loc de pus haĭnele, pălăriile, galoșiĭ celor ce intră într´un local: a-țĭ lăsa paltonu la vestiaru teatruluĭ.

vestiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VESTIÁR, vestiare, s. n. Garderobă (într-o clădire publică). ♦ Mică încăpere la intrarea într-o locuință, unde se lasă paltoanele, pălăriile etc. ♦ încăpere într-un spital sau într-o întreprindere unde se lasă hainele în păstrare sau se îmbracă echipamentele de protecție. [Pr.: -ti-ar] — Din fr. vestiaire.